Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

E CA ATUNCI

on November 14, 2006

ai pierdut ceva din tine si nu se mai intoarce. e ceva ce nici macar n-ai trait cum trebuie, sau, ma rog, cum se presupune ca ar trebui trait. oare de ce lumea traieste dupa sabloane? de ce daca esti mic trebuie sa te joci cu jucariile, sa fii fericit, parintii tai sa se iubeasca, sa te scoata la plimbare si tot asa? apoi, cand mai cresti un pic, sa ai perioada ta de teribilism, in care vrei sa demonstrezi: i’m the king of the world! apoi sa iti gasesti perechea, sa va iubiti furtunos la inceput pentru ca mai apoi totul sa intre in cotidian, sa mergeti la cumparaturi impreuna, ea sa-ti gateasca, tu sa mergi la serviciu, sa va uitati seara la un film, ocazional sa va inselati, sa va casatoriti, sa faceti copii si totul sa o ia de la capat? si de ce trebuie ca odata gasita persoana-jumatate, sa iesiti in cupluri, fetele sa discute de gatit si baietii de calculatoare si fotbal? si de ce femeile sa se urateasca pe la 50 de ani iremediabil si barbatii sa intre in criza: oare devin impotent? nu mai sunt viril? sa-mi gasesc o studenta? si de ce toate sunt asa? daca mie mi se pare ca totul trebuie sa fie altfel? daca eu vreau sa fie altfel?atunci traiesc senzatia de inadaptare la lume, de copilarie furata, de adolescenta fara teribilism, de singuratate, pentru ca nu vreau o relatie cu uitat seara la film, cu mers de manuta prin oras si cu discutii despre ce mai mancam astazi. ma doare ca suferi, ma doare ca istoria se repeta, ma doare ca nu te pot ajuta, ma doare ca ai crezut si ai simtit ca mine si ai terminat exact la fel ca toata lumea. sa stii ca doare tare-tare, mi s-a facut de o mie de ori mai frica de aseara pana acum. si totusi, cineva se mai chinuie sa-mi demonstreze ca lucrurile pot fi altfel. mai bine renunta, pentru ca viata trebuie sa-si urmeze cursul, trebuie sa iti gasesti perechea, poate ca ai gasit-o deja, sa faci copii si sa mergi cu baietiii la bere, iar ea sa stea la barfa cu fetele acasa. nimic de zis, lucruri placute, dar de ce mie mi se par superficiale? daca viata e asa de scurta, de ce sa nu traim pe bune? fiecare clipa in asa fel incat sa nu semene cu urmatoarea? macar cat putem.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: