Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

O POVESTE CU PREFACATORIE…

on December 1, 2006

mergeam cu troleul. imbulzeala mare, coate in stanga si in dreapta. cu greu mi-am facut loc inauntru si, plina de grija, mi-am mutat rucsacul in fata. nu de alta, dar am patit-o in troleu, mi s-a furat fara sa-mi dau macar seama. cu o mana pe rucsac, cu o mana atarnata de bara,cuprinsa intre o batrana tremuranda si o doamna masiva, cu un coc impresionant si guler de blana, ma sufocam de mirosuri. cand a trecut troleul pe langa biserica, nu era chip sa-ti faci cruce, pentru ca te-ai fi dezechilibrat si l-ai fi deranjat pe celalalt. eu una nu-mi fac cruci, nu intru in biserici decat pentru bunica mea, pentru ca stiu ca ea tinea la astfel de lucruri. batranele de langa mine, una femeia de la tara care stie povesti ametitoare si poate face farmece pentru orice si una doamna de clasa inalta, dichisita si machiata de puteai sa-i observi pudra expirata printre cutele pielii, ambele credincioase cu orice chip, pe fata, sa vada toti si cuvioase si umile de ti-ar veni sa le omori cat mai incet, sa simta durerea pana prind un pic de caracter si demnitate. m-a incercat disperarea, sa nu-si faca crucea, o sa ma striveasca, sa stea naibii atarnate de bara, sa se gandeasca la binele aproapelui, orice numai sa scap de povara carnii lor inutile si gretoase. bineinteles ca gestul masinal si apocaliptic s-a intamplat pavlovian si a mai trebuit si troleul sa se zdruncine. si eu cu cele doua (po)caite ne-am clatinat intr-un dans al absurdului si al grotescului. s-au agatat de mine sa nu cada, m-au tras de maini, mi-au tras rucsacul, orice numai sa nu cumva sa se zgarie un picut….da, cata credinta, cata daruire, cat bisericism (nici nu stiu daca exista un asemenea cuvant, dar imi place cum suna). nervoasa le-am aruncat o privire ucigasa, demna de un terorist, orice natie ar fi, si atunci mi-am auzit: tineretul din ziua de azi, fara respect fata de biserica, depravat… urmarea o stie oricine. am devenit din ce in mai rosie. de indignare nici nu stiam ce sa mai spun asa ca m-a luat vocea pe dinainte: fosile obosite. troleul statea sa plesneasca de revolta pe noua generatie si eu ma uitam cu disperare spre usa. mi-am facut loc, am impns fara sa-mi cer scuze, am lovit in stanga si in dreapta si m-am dat jos. de pe trotuar le-am aratat semne obscene. si m-am simtit razbunata pe toti oamenii prefacuti….mai tarziu m-am intalnit cu o pisica si ne-am jucat si am uitat tot incidentul.

Advertisements

One response to “O POVESTE CU PREFACATORIE…

  1. lala says:

    este cea mai faina insemnare pe care am citit-o.perfecta descriere pentru prefacatorie.m-am zguduit de ras…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: