REVENIND LA SENTIMENTE MAI BUNE PENTRU UMANITATE

sunt un mare fan al calatoriilor cu trenul. drumuri lungi, plictiseala atinge cote maxime, tot felul de persoane colorate, mai putin colorate, unele de-a dreptul incolore. cred ca unul din motivele pentru care mi-am ales clujul ca destinatie a fost cele 14 ore despartitoare de locul de bastina, galati. 14 frumoase, interminabile ore de mers cu trenl. de curand am aflat si clasificarea-muma a masinariilor ce merg pe sina: sunt “cele mai inferioare”, alea de pute si merg in ele numai taranii- ati ghicit, trenurile personal; apoi urmeaza “cele inferioare superioarelor”, adica acceleratele; vin la rand “cele superioare, dar nu chiar”, denumire onorabila pentru rapid si, in cele din urma, fala tarii romensti: “cele mai superioare, altele mai bune nu gasesti”, este vorba de sageata: “o bijuterie, sa le vezi pe alea cu sarbatorile zapezii, ce frumos sunt pictate, ti-e mai mare dragul sa te uiti la ele!!!”, in trenurile astea circula oamenii de oras, patronii, nababii, ‘tu-le mama lor de parveniti…asa ii explica fiica mamei. ce e bine de stiut e ca fiica avea in jur de 50 de ani, iar mama 86. langa, o alta fiica si o alta mama, care, coincidenta tuturor coincidentelor, avea tot 86 de ani. toata lumea din compartiment aproba incantata clasificarea inclasificabila a trenurilor. si ca un facut, pentru ca viata e plina de momente kodak, a aparut si “nea conductoru””. s-a trecut la sirul de intrebari inepuizabile, la ce ora ajungem, pe ce parte e peronul, de ce nu este caldura, cum de nu se inchide usa la baie. odata plecat conductoru’, lumea a inceput cu frenezie sa verifice biletele, totusi, la ce ora se ajunge, pe ce parte e peronul, pe unde ar fi mai bine sa se coboare… desi statia lor venea dupa ore bune. apoi liniste… se epuizasera subiectele… si din nou, da-i despre vreme, despre timpurile cele bune, despre cum sa cresti gaini, despre clocitoare si altele…. surpriza a venit la cea de-a doua mama, nu cea a carei fiica putuse clasifica cu atata precizie trenurile, ci la cealalta. doamna era mai lucida si mai normala decat restul calatorilor la un loc. fost detinut politic, cu spor la pensie de 35 de lei, cu doi ochi mari si infiorator de albastri, cu o resemnare in fata vietii mioritica de-a dreptul, stia spune multe si frumoase povesti, ion creanga in varianta feminina, cu sfaturi pretioase despre orice, inclusiv despre gaini. o femeie cu care 14 ore au trecut imediat si care, in final, nu s-ar mai fi dat jos din tren sa povesteasca cu intrusul compartimentului, cea care mereu fugea la baie sau cand oprea trenul, sa mai fumeze o tigara, subsemnata. mii de fete, mii de povesti, toate seamana intre ele, doar cei doi ochi infiorator de albastri care stau sa faca diferenta… ce bine e in cele “inferioare superioarelor”!!!!

Advertisements

---