Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

AM VRUT SA SCRIU DESPRE

on February 12, 2007

oamenii pe care ii vad zi de zi in viata mea. oamenii care vin si pleaca, acei oameni cu care nu schimb nici o vorba; in schimb, le arunc o privire pe furis si le las o parte din sufletul meu. fie ca e vorba de oamenii pe la 40-50 de ani, acele tanti corpolente, care parca se imbraca toate la fel, cu parul tuns scurt si, eventual, facut permanent; acei domni respectabili, care intotdeauna o sa faca glume cu acele tanti corpolente… intelectualii, tot pe la 40-50 de ani, uscati si acrii, intotdeauna galanti, dar, majoritatea rupti in coate… acei vanzatori inchisi in custile lor, care vand ziare sau carti si care mai intotdeauna fumeaza…acele vanzatoare de la non-stop, mereu dornice de o poveste si de a conchide cu: grele vremuri… pentru mine inseamna ceva acesti oameni pe cale de disparitie… decat barbatii trecuti de 40, care nu-si accepta varsta si, drept urmare, se imbraca caraghios si arunca banii pe studente ieftine… sau acele femei care nici ele nu-si accepta varsta si se machiaza dupa timpurile cand erau ele tinere, fac operatii estetice si mereu o sa stie ultima dieta … si tinerii… mda. baietii aia mai mult decat imbecili, imbracati cu blugi colorati, peticiti, cu freze tip calut – de mare (bine spunea mada) si care o sa aiba mereu ochelari de soare….sau fetele cu parul filat, cu banderola/bentita/coronita (nici macar nu stiu ce e chestia aia caraghioasa de pe capetele lor), colorate si ele, machiate pana la refuz, vezi tipul vanzatoarelor din sora. pana la urma si ei isi au rostul cumva, pe undeva.
am vrut sa scriu despre ei si despre multi altii. si m-am oprit, inevitabil, la tine. la faptul ca unveda pe drum te-am pierdut. si, totusi, nu ma opresc din cautare, unde esti, ce-am facut sa te pierd, cum de pot sa te mai caut, eu cu orgoliul meu nemasurat si cu pretentiile mele de om-care-nu-se-indragosteste. cum de si acum ma pierd si nu ma pot controla. si, mai ales, de ce nu reusesc, desi uneori mi se pare ca ar trebui sa castig. nu e o lupta, e un om, care pana la urma va disparea din viata mea, va pleca de tot. stiu ca o sa fie greu, un om din asta intalnesti o data in viata. dar trebuie sa inteleg ca nu e o lupta, cum fac eu cu toate lucrurile din viata mea. daca a fost pe undeva o lupta, am pierdut-o de mult. si eu inca nu ma impac cu ideea, nu vreau sa accept de ce nu pot sa arat cum sunt eu de fapt. banuiesc ca o sa treaca, toti au nevoie de comoditatea care ofera liniste si e asa buna. nu vreau sa fiu rea, dar vreau sa inteleg de ce. sau mai bine sa stau sa astept sa treaca, sa iau fiecare lucru asa cum vine… si sa ma concentrez pe oamenii din viata mea, cei carora le arunc o privire pe furis si sa nu traiesc lucrurile la intensitatea lor maxima, pentru ca…. nu stiu de ce. o sa incerc asa, dar stiu ca n-o sa reusesc. totusi, poate asa e mai bine. si o sa ma trezesc si eu pe la 40-50 de ani cu parul tuns scurt si, eventual, facut permanent…si poate ca o sa fie cumva. dar pe undeva pe acolo, nu vreau si nu pot sa renunt.

Advertisements

One response to “AM VRUT SA SCRIU DESPRE

  1. lala says:

    parul tuns scurt si permanent?nu,nu cred…tu nu ai sa fii asa:))))noi o sa fim doua babe nebune cu catei:))))..eventual.
    si toti avem mai mult sau ma putin pretentii de oameni care nu se indragostesc.si astea dispar doar atunci cand trebuie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: