Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

SI DACA

on February 22, 2007

incepem o gramada de lucruri si nu le terminam. ne promitem tot felul de chestii frumoase si nu le facem. raman in viata noastra cu titlu informativ si cu o urma de indoiala: oare ce s-ar fi intamplat daca…?, cum ar fi fost? sunt o gramada de astfel de lucruri nefacute, intamplari neintamplate, chestii nespuse in viata mea. uneori dau vina pe mine, dar nu e in totalitate vina mea. m-am saturat de fiecare data sa gasesc scuza scuzelor: e vina ta, dora, tu esti asa, tu ai spus chestia aia, tu ai stricat tot, tu esti prea impulsiva, tu esti prea dura. nu, nici pe departe! tu ai spus si n-ai facut, tie ti-a fost prea frica, tu ai crezut ca eu o sa reactionez altfel. problema e ca tu nu ma cunosti. uneori ma mir si eu: ce e asa de complicat la mine de lumea nu intelege? am prea multe personalitati? nu-nu. sunt sincera, imi place sa ma bucur de moment si sa nu ma mai gandesc la ce o sa se intample dupa aia, poate uneori sunt rea si atunci sunt rea din frica, dar ma remediez imediat. sunt nebuna, dar doza de nebunie e in fiecare, numai ca majoritatea o ascunde bine-bine. eu ma mandresc cu nebunia mea, bine ca e acolo, e medicamentul pe care-l iau seara inainte de culcare ca sa rezist a doua zi. pana vine seara urmatoare trece un pic efectul si ma gandesc: oare gresesc eu si lumea e cu susul in jos? dar vine iar momentul pentru noua doza si ma simt mai in viata ca oricine. nu o sa fiu niciodata comoda, o sa fiu ca un ghimpe in coasta, ca reminderu’ care-ti spune mereu: totul sau nimic, o sa fiu o pacoste. eu in momente din astea simt ca traiesc, ca ma umplu de euforie. si pot sa fiu si linistita, numai cand trebuie si daca trebuie si sa fiu doza exacta de relaxare. dar dupa, vine iar furtuna si n-o sa iti mai fie frica de ea, pentru ca te-am invatat atat de bine cum sa o infrunti. si atunci o sa te bucuri ca m-ai cunoscut, ca mi-ai facut un pic de loc in viata ta, chiar daca, dupa, m-ai dat afara fara drept la replica. dar mereu si mereu stii ca un pic de nebunie face viata perfecta, te face sa simti ca esti viu si ca poti face orice. daca ai mult curaj, asa cum am eu, sa stii ca exista si o frica enorma care sa compenseze curajul. asa se intampla mereu, actiune si reactiune. si daca par dura si altfel, gandeste-te bine ca si la asta exista si o reactiune. nu cred ca o sa mai rezist mult sa iti zambesc de fiecare data, intr-o zi o sa explodez, dar, norocul meu, m-ai mai vazut explodand de atatea ori. probabil ca o sa ma supar iar si iar o sa imi treaca. si o sa fie iar la fel. ciclicitate. mda, poate ar fi trebuit sa fie altfel. sau asa suspectez eu inca. dar lasa ca vine seara si o sa-mi iau doza si tot asa…si intr-o zi o sa-ti iei si tu doza exacta si o sa fim doi nebuni intr-o lume care se preface atat de bine, dar careia i-ar placea sa fie ca noi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: