Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

CADEREA

on May 13, 2007

e ciudat cum dupa un lung sir de intamplari/persoane/lucruri care ma obosesc si ma seaca ingrozitor mai gasesc puterea sa ma bucur de ceva. viata mea e alcatuita din perioade ciclice in care ma entuziasmez de ceva/cineva, ajung undeva apropape de punctul culminant si apoi o iau la fuga inapoi pana la saturatie. mi-e frica de punctul culminant/momentul de glorie sau cum mai vreti voi sa-i spuneti. mi-e teama ca dupa el urmeaza vidul/golul absolut/ gaura aia care inghite tot fara drept de apel. vreau sa provoc evenimente marete, sa schimb persoane, sa fac ceva si cand momentul cel maret apare, fug undeva inapoi in mine. mi-e frica sa dau tot din mine si probabil de aia nu iese ceea ce-mi propun. nu cred ca ar putea cineva sa ma condamne sau cine m-ar putea condamna ar fi un pic ipocrit. cati dintre noi n-au ratat ceva in viata lor din cauza fricii sau din cauza impresiei ca a doua zi nu ar putea sa o mai ia de la capat dupa ce au dat tot? ca nu mai exista resurse, ce sens ar mai avea dupa ce te-ai golit sa mergi mai departe? viata noastra e o continua lupta pentru ideal si maret si cand ne apropiem de el, lasam sa cada ceva pentru a avea un pretext sa ne intoarcem. pentru ca nu ar mai avea nici un sens sa continui dupa ce ai atins punctul maxim si cand spun punctul maxim, ma refer la the one, the only, cel care consuma si rade tot. sunt catalaogata/ criticata/condamnata/etichetata drept lasa de multe persoane. sunt inteleasa de prea putini si cei care ma inteleg o fac pentru pretextul ca imi sunt prieteni, desi prietenii te incetinesc cel mai mult, iti gasesc scuze si pretexte ca sa nu te mai gandesti la ce-ai pierdut. dusmanii te ridica, te ambitioneaza sa arati ca poti mai mult. si daca poti acel mult, te-ai pierdut pe drum, pentru ca ai uitat sa respiri si sa te bucuri de simplu si frumos. si acum mi se pare la fel de miraculos ca reusesc sa gasesc resurse in mine pentru a merge mai departe, asta pentru ca le-am pastrat acolo in mine, intr-un coltisor, cand am fugit de momentul maret. pentru ce sa mergi mai departe, sa dai tot si sa faci ceva, sa lasi pentru mai incolo ca sa mai ai de unde? sigur ca atunci cand momentul va veni, voi sti sa dau totul fara frica. pentru ca mie imi plac caderile si depresiile, stiu sa ma ridic singura dupa fiecare dintre ele. sa le zambesc ironic si sa le strig: credeati ca nu ma mai pot ridica? doar sunt maestru in chestiunile astea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: