Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

GANDURI FARA RANDURI

on June 3, 2008

Am privit foarte atent, sa ma asigur daca minte. Oare poti ghici ce se ascunde in spatele unei priviri? Ce-i acolo in spate, unde se termina ochii si incepe sufletul: e mai bine? e un alt taram pe care nu-l poti trece, decat daca platesti tribut paznicului?, cum se plateste acest tribut?, stabileste fiecare in functie de cutele sufletului cum trebuie platit?, daca sunt ele mai adanci e si tributul mai mare? Si dupa ce l-ai platit, patrunzi in spatele ochilor si-o sa stii tot ce-i de stiut, atunci n-o sa iei la goana nebun de atata stiinta, inapoi? Si ca s-o iei inapoi, trebuie sa platesti un tribut invers? Adica, daca primul tribut a fost incarcat de tot ce-i mai bun in tine, al doilea o sa stranga in el tot raul posibil? Si daca ramai prizonier in acel taram, inafara lui o sa fii blocat, mut, surd si orb? Si paznicul acela e oare cel mai ascuns sentiment al fiintei, cea mai groaznica temere, cea mai mare frustrare? Si cum poti negocia si lupta cu asa ceva? Si daca poti, mai trebuie sa lupti? Si daca lupti si te lasi invins la jumatate, nu-si dubleaza paznicul forta? Nu-i mai bine sa-l lasi in pace? Sa nu mai cauti privirea sincera, sa nu mai cauti spatele ei, deranjezi fiara, o provoci, desi stii bine ca nu esti capabil sa lupti pana la capat. Si daca ai luptat si ai castigat, n-o sa te zgudui din tatani, ca la cel mai groaznic cutremur, si-o sa cada tencuiala sufletului tau, o sa se cojeasca asa, ca un perete invechit si atunci spatele privirii ar trebui sa-l cladeasca cu rabdare, exact cum ai facut tu pentru el. Privirea a fost sincera, fara sa mai fie nevoie sa parcurg tot acest drum, a fost goala si rea, superficiala, de parca in tot acest timp as fi fost un bufon si de-abia acum mi-as fi aratat spatele ochilor: un spatiu ca oricare altul, pentru ca toti suntem la fel, un loc de umplut cu lucruri marunte. Si daca intalnesti mai multe priviri asa, inseamna ca tu esti o proiectie si ca privirile vad proiectia, pentru ca nu vor sa treaca in spatele zidului? Si daca toata rautatea asta as lua-o si as pune-o intr-un degetar, pe care l-as arunca in fundul raului, si degetarul l-ar inghiti un pestisor, pe care l-ar pescui un pescar si l-ar vinde inapoi privirii si privirea l-ar manca, s-ar otravi ea oare si n-ar mai putea minti? Sau ar intelege dintr-o data si tributul paznicului ar fi platit? Si paznicul ce face, dupa ce i-ai platit tributul? Se imblanzeste si devine protector al spatelui privirii si al sufletului tencuit, astfel incat sa nu-si mai faca griji de proiectii si de ziduri, de degetare otravite, pescuite si mancate pe nerasuflate? Si asa totul e ca intr-o poveste parfumata, unde zboara zane si casutele sunt din turta dulce? Eu zic sa te opresti aici, suiera spatele privirii. Mergi si mananca un pestisor, clipeste ea cu inteles, eu s-o cred?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: