Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

CHEF DE SCRIS

on July 3, 2008
Pur si simplu. Nu stiu ce-i cu mine zilele astea, imi trec tot felul de idei prin cap, as scrie mult si as scrie incontinuu. Pe langa ca de o perioada incoace am inceput sa citesc in nestire, nu-mi gasesc linistea decat in fata unei pagini goale pe care s-o umplu cu tot felul de semne. Asa imi ordonez ideile, asa se insira si ele coerent, pentru ca in capul meu e o lupta continua, toate-s de-a valma, ma simt coplesita, in sensul acela rau al cuvantului, mi se pare ca n-o s-o mai scot veci la capat. Ma infund tot mai tare in mine, am rupt legaturile si cu singurii oameni cu care vorbeam cat de cat, sunt o persoana sociabila, dar sub nicio forma care sa ataraga atentia, bag de seama ca trec neobservata. Pe tot ce imi pun mintea incerc sa fac cat mai bine, nu comentez, zambesc si vreau sa si ajut, tac si fac. Si ma ratacesc tot mai tare, nu-i bai, imi spun, ca tot eu imi rad in barba de mine intr-un final.

Mai nou, ma gandesc sa fug undeva niste zile, undeva unde n-am mai fost, undeva unde nu cunosc pe nimeni, undeva unde sa fiu singura, sa-mi inchid si telefonul, nu suna el prea des, dar atat cat sa ma simt eu abandonata de tot si sa intalnesc niste oameni cu care sa pot vorbi. Si care sa ma asculte. Si chiar sa ma asculte. Si sa le pese, pentru ca nu ma cunosc si, oricum , in cateva zile nici n-o sa ma mai tina minte. Si sa urlu in gura mare care mi-s necazurile. Si sa-mi zica: “Da, Dora, asa e”. Si sa ma tina in brate. Si sa fie acolo, dar chiar sa fie. Si sa stam la povesti o noapte intreaga, asa, la malul unei ape sau poate intr-o poienita. E bine si in iarba, undeva sub cerul liber sa fie. Si sa bem cu placere, fara sa exageram, in fine, stiti voi, asa cat sa creasca cheful. Si sa radem, tare-mi place sa rad. Si dupa ce-am povestit chestii serioase, sa trecem la povesti, sa ne imaginam tot felul de minunatii. Fara inversunare, fara implicare, asa sa vina totul de la sine. Si cand am terminat tigarile, cineva sa se ridice sa-mi aduca altele, pentru ca a observat ca le terminasem. Si a doua zi sa mergem drept inainte cat ne tin picioarele, nu conteaza directia, nu conteaza destinatia, sa mergem. In fine, clisee, stiti voi.

Si dupa aceea sa ma intorc renascuta, asa cum vad eu ca se intampla in toate filmele sau cartile in care eroii dispar o perioada pe undeva ca sa-si reincarce bateriile. Si s-o iau frumusel de la capat. Sa uit ca a fost ceva inainte, ma rog, sa tin minte exact atat cat imi trebuie, daca vreti exprimarea mai plastica. Si periodic sa dispar pe undeva, bine intr-un alt loc, dar scenariul sa fie acelasi. Sau poate ca probleme diferite au solutii diferite, trebuie sa ma mai gandesc un pic la asta. Da, da, si mi-as mai dori sa ma pot uita intr-o pereche de ochi 3 ore incontinuu si perechea de ochi sa se uite la mine. Sa nu vorbim, ca nu-i nevoie. Si poate as mai vrea sa primesc ceva frumos, ambalat intr-o cutiuta cu o scrisoare langa, una din aceea demodata, pe hartie, pe care s-o citesc la o cana de cafea. Si. Si. Si.
Momentan, o sa ma pun eu pe scrisul pe hartie si-o sa incerc sa si dispar pe undeva. Mai intai de pe net, pentru ca am inceput campania de curatenie online, sterg in nestire nume si id-uri, care numai la simpla vedere ma agata sau nici eu nu stiu ce sau. Si-mi promit o mica vacanta pe undeva, si niste carti. Si. Si. Si. Vacanta zglobie va doresc, eu ma retrag o vreme.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: