Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

Trei

on January 7, 2009
Trei.
I-am scos din mine cu excavatorul.
Primul a iesit firesc, totusi. Putin cate putin, incetul cu incetul, ca un dinte. Cand l-am smuls, atunci a durut de-a binelea. Mi s-a sfasiat buza. Nu mai puteam vorbi. Nici acum nu m-am vindecat, buza imi atarna ca un mat nenorocit, pe care nu-l mai pot folosi la nimic.
Al doilea m-a acoperit, mi-a creat un nou strat de piele, era cald si bine. Nu a stiut sa plece pur si simplu, a iesit cum ies ochii din orbite, daca strangi prea tare pe cineva in brate. Pielea aia m-a sufocat pur si simplu, creand iluzia de protectie, dupa care m-a scuipat afara, scarbita. Ochii imi atarna, prinsi de doua fire nenorocite. Nu mai vad in intuneric, trebuie sa fie lumina, altfel ma balangan si ma lovesc de pereti. Mai pierd cate ceva, mai scap cate ceva.
A treia a fost piesa de resiztenta. A lucrat incet si temeinic, mi-a fost si piele si dinte si ochi si buza. Intr-o zi m-am trezit pur si simplu transata. Finut, pe o linie bine stabilita, calculata cu precizie, eu eram in fasii si fasiute, organe si mate. Buze si ochii se amestecau, iar dintii? Dintii dansau cu bucurie pe fasiile atent transate.
Trei.
I-am scuipat cat colo.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: