Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

Teorema lui Pitagora

on May 1, 2012

Unele lucruri pot fi resuscitate. Așa pățește și acest blog, din motive evidente: poveștile ăstea trebuie spuse. Cuvintele sunt cârje pentru personaje, fără ele s-ar împiedica la fiecare pas și întâmplările s-ar derula în slow-motion. Și timpul nu ne permite.

Deci:

Am aflat de unde mi se trage nebunia, doza de nebunie mai bine spus, pe care mi-o injectez din când în cînd cu grijă în vene. Grijă să nu se termine, dependenții mă înțeleg cel mai bine: e groaznic să ajungi în sevraj. Nebunia mea e moștenită, mulțumesc arborelui meu genealogic pentru asta.

Se spune că am fost acasă de Paști și, în noaptea de Înviere, am găsit un pisic:

http://octocat.org/2012/04/fratele-mai-mic-pitagora-are-nevoie-de-ajutorul-vostru/ – Mulțumesc din suflet, Iulia dragă.

Contextul era următorul: eu ieșisem să curăț la ochișori un pisic portocaliu de la bloc de la mama (pe acolo e plin de pisoi prietenoși, de care lumea are mai mult sau mai puțin grijă) și am dat peste alt pisoi, prima oară mi s-a părut a fi mort, am chemat-o pe mama, mama l-a dus în casă și de acolo a început nebunia. Pisoiul avea caca îndesat până pe gât și buza spartă. Veterinari de urgență în Galați, ioc. Am dat vreo 10 telefoane, până am ajuns la doctorița lui Tig (pisoiul meu, din Cluj, trăiesc în două spații). Cristina (mulțumesc, Cristina) m-a pus să-i fac control pisoiului: să-i cercetez limbuța, să-i ridic lăbuța etc. Am ajuns la o schemă de tratament care includea antibiotic pentru copii, dar rețetă ioc. Aici menționez: în Galați, la un singur cabinet mi-au spus că s-ar deplasa să-l consulte, contra 200 lei plus consultație plus ce mai e nevoie.

Pe la 7 seara fugeam după farmacii deschise, toate închise. Până la urma am găsit una în capătul celălalt al orașului, deschisă non-stop. Farmacista se uita suspect la mine, că de ce vreau atâtea chestii, unde mi-e rețeta. În spatele meu, coadă, toți mă înjurau că să mă grăbesc, bătrâni amărîți și doamne severe, de mi se părea că-i încurc pe toți cu mâța mea paradită tot de unul dintre ei. Spun că pentru o pisică găsită, și începe un dialog suprarealist, unde și cei din spatele meu au înmărmurit fără voie:

Farmacista: Da ce medic v-a dat tratamentul?

Eu: Doctorul pisicului meu de la Cluj.

Ea: Atunci vă cred, că și eu am câinele luat de la Cluj și când am urgențe tot acolo sun.

Mă întorc acasă, nu știu cât antibiotic să-i dau, sun din nou la doctorul de la Cluj (Mulțumesc, Cristina), îmi calculează doza: 0,2 ml pentru un pisoi de maxim 2 kg. Happy.

Dăm 3 zile pisoiului încă fără nume antibiotic, picături de nas, ser fiziologic, sirop de gât, glucoză. Trece perioada în care lumea nu muncește, iau pisoiul în geantă, mă duc la doctor. Facem injecții trei zile, trei zile îi dau pastile. Mă întorc la Cluj.

Pisoiul, acum Pitagora, zis Piti, stă pe balcon, Lucky (câinele nostru fioros de 8 ani), cu mama în restul casei. De menționat că apartamentul mamei e semidecomandat, împărțeala s-a făcut astfel: jumătate de casă: baie, o cameră, un hol, balcon – Piti; bucătărie, hol, o cameră, un balcon: mama și Lucky. Lucky furibundă, geloasă, nervoasă. Mama încearcă să-i împace, imposibil.

Ieri i-am zis mamei să-l ducă din nou pe Pitagora la doctor, l-a dus azi, l-a scăpat, nu-l mai prindea nimeni, lumea s-a mobilizat, mama fugea, doctorul fugea, se cățăra pe schele, mama sărea printre mașini, un domn cu un cîine fugeau și ei cu un băț după Piti (iară scenă de film). Mama l-a prins. Piti încă e grav bolnav, laringită, traheită, faringită, are râie la urechiușe, dar nu poate fi tratată, fiindcă imunitatea lui e la pământ. Lucky va lua și ea tratament, să nu facă râie, preventiv, după ce verific în prealabil cu doctorii mei de la Cluj (Mulțumesc, Crisitna).

Nimeni nu-l vrea pe Piti. Nu știu finalitatea, dar știu că eu și mama povestim cu orele la telefon despre pisoii de la ea de la bloc: una a făcut pui, vecinii au mutat-o într-un loc mai sigur, ea a luat puii unul câte unul în bot și i-a adus înapoi. Pisicul portocaliu are probleme la ochișori, doarme cu mama și cu puii. Frățiorul roșcatului, cel cu negru și cu maro, vagabondează cu doi motani care-l învață despre viață etc.

Nebunia se moștenește și trebuie luată în doze, cu grijă, să nu rămâneți fără.

 

Advertisements

6 responses to “Teorema lui Pitagora

  1. […] acum ceva timp despre Pitagora. De atunci până acum, Pitagora a mai cunoscut niște doctori. Se întâmplă că m-am dus pe la […]

  2. lvl100 says:

    Ha ha
    am ajuns accidental pe blog, nu prea imi pasa de matza, dar mi-a placut articolul ca ai talent la povestit. Tine-o tot asa.

  3. loredanaP says:

    Imi place nebunia ta si sper sa fie suficienta ca sa te ajute in tot ceea ce faci. Un mare multumesc de la mine 🙂

  4. doraghecenco says:

    Suficentă nu e. Dar vine la pachet cu ambiție, perseverență și un mare drag pentru tot ce fac și pentru toți din jurul meu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: