Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

Cartea care m-a făcut om

on May 17, 2012

Pentru că nimeni nu știe și nu va afla vreodată dacă exiști cu adevărat. Unii spun că exiști cu adevărat, alții că nu exiști. Eu vreau să cred că exiști, exiști în gândurile mele. Când înalț rugi către ceruri, ma rog, de fap, prin Tine, mie însumi, și-n ceasul acela mi-e dat să gândesc aidoma ție, Ziditorule. Iată miezul credinței. Dar ei, cei tineri, nu se gândesc la acest lucru și disprețuiesc rugăciunile. Ce-și vor putea spune lor înșile și altora în marele moment al morții? Vrednici sunt de milă. Cum să-și dea seama cât prețuiesc ca oameni, dacă nu-s în stare să-și înalțe gândurile într-atât, încât să devină pentru o clipă Dumnezeu? Iartă-mă, poate că-Ți port numele în deșert. Nici unul dintre ei nu va putea ajunge Dumnezeu: or, asta ar însemna că și tu ai înceta să exiști. Dacă omul nu s-ar putea socoti, în sinea lui, Dumnezeu, un Dumnezeu în stare să-i ocrotească pe oameni, așa cum ar trebui să-i ocrotești Tu, atunci nici Tu, Doamne, n-ai mai exista. Și eu n-aș vrea să pieri fără urmă…

 

Image

Dintr-o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, o carte care se întâmplă pe trei planuri, am rămas în minte cu citatul ăsta. Cred că rar în viață mi-a fost dat să citesc ceva așa de frumos referitor la iubirea de semeni. Am convingerea că, pe mine, cărțile m-au făcut om. Îmi place să plutesc pe paginile lor, să-mi fac din cuvinte cârje și să ajung tot mai departe. Pentru mine, cărțile sunt oameni, de la care învăț, cu care mă lupt, cu care-mi potolesc demonii sau cu care stau la șuete interminabile, până târziu în noapte.

Cartea asta e o bijuterie. Când am auzit de ea, mi s-a recomandat să urmăresc:

1. Povestea din stepa kazahă, despre o lume pe cale de dispariție, poveste împletită cu mituri și credințe, cu iubire și asumare, cu tăria de a fi ceea ce vrei să fii, neținând cont de îngrădiri.

2. Referințele la regimul comunist, făcute cu o mare măiestrie, uneori cu haz de necaz, alteori împletie cu mitul.

Mi-a plăcut tare mult povestea tribului mankurt, care dorea să cucerească stepa kazahă, teren considerat ideal pentru creșterea vitelor. Și ei au găsit soluția ștergerii amintirilor, a sentimentelor, și a creării omului-nou: odată cucerit un teren nou, bărbații tineri erau luați prizonieri și o cămilă bătrână era ucisă. Bărbaților le era luat scalpul, erau legați de mâini și de picioare, iar pe cap le era prinsă o bucată din pielea de pe gâtul cămilei ucise, fiind aruncați în stepa pustie. Pielea uscată de cămilă funcționa ca o menghină, ba mai mult, firele de pe capul prizonierului începeau să crească, se poticneau în pielea de cămilă și intrau înapoi în scalp. Și cei care rezistau, deveneau sclavii perfecți, fără memorie, fără voință.

3. Acțiunea de pe navele SUA și Rusia, care colaborau pentru a descoperi noi și noi tehnolgii, dar, în schimb, găsesc o nouă civilizație extraterestră, care-i înfricoșează peste măsură și pe care doresc să o distrugă sau măcar să o țină secretă pentru restul omenirii. Și pentru care distrug un cimitir, cimitir al triburilor de stepă, care sunt și ele pe cale de dispariție. Cimitir care are și el o legendă, despre o mama care-și reîntânește fiul pierdut, acum rob al mankurților, fără memorie și muncind zi și nopate pentru o farfurie de mâncare.

Și în acest cimitr, vine Edighei Burannâi, figură-cheie a civilizației pe cale de dispariție, să-și îngoape prietenul și mentorul, pe Kazangap. Și cimitirul e împrejmuit de sârmă ghimpată, pentru că acolo se fac cercetări de către americani și ruși, cerctări menite să distrugă o altă civilizație, diferită. Și cei tineri ar întoarce tot cortegiul funerar din drum și l-ar îngropa pe bătrân în sat, numai că dorința lui fusese să-i rămână oasele aici, în cimitirul Ana-Beiit.

Și uite așa a ajuns Dora la citatul pe care l-a învârtit pe toate părțile, ca pe un cub Rubik și din care a înțeles de fiecare dată alt lucru.

Cartea a funcționat ca o amuletă pentru mine, deși recomandările au fost să urmăresc un fir sau altul al poveștii, pentru mine cheia cifrului care descifrează amuleta a fost citatul pe care-l am acum lipit de frigider. În el mi se pare că stă ascunsă taina umanității, a iubirii de aproape, a descifrării înțelesului pentru marea trecere.

Deci, poftiți:

Cinghiz Aitmatov – O zi mai lungă decât veacul

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: