Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

Cam așa, cam Dora, cum bine spunea un prieten, când eu îmi beam ceaiul

on June 8, 2012

Eram la Doamna T, cu niște prieteni. Beam tacticos ceaiul, într-o atmosferă liniștită, galantă, de vremuri cu parfumuri demult apuse. Eleganță și rafinament. Cum îmi amestecam frumos mierea în ceaiul cu rozmarin și mentă, le povesteam prietenilor despre festivalul de motoare la care tocmai fusesem. Muzica liniștită mă făcea să plutesc, iar din mine curgeau istorisirile despre bere, rock și satanizare. Mai netezeam c-o mână pantalonii de piele ce îi îmbrăcasem cu grijă, c-o mână îmi așezam pelerina de ploaie, albastră cu floricele, pelerină veselă de felul ei. Hai încă o gură de ceai. Momentul, surprins cu grijă de Doamna T, o face să zâmbească și să spună că eu sunt cea mai respectabilă din grup: beau ceai, port pantaloni de piele și povestesc de motoare și bere. Menționez: prietenii mei, toți, beau vin, vin denumit voios de grup Isabelle. Reacția unui prieten: da, așa e ea, în felul ei, iar întâmplarea e cam dora. Mi-am însușit bucuroasă termenul: cam dora, oamenii din jurul meu știu că mi se întâmplă tot felul de lucruri nicicum, ciudate, se lipesc de mine de ți-e mai mare dragul să le izbești cu pliciul, greșeala e că intră-n piele, sub piele, și nu mai scapi de ele.

Am o relație destul de bună cu ghișeele. Stau la coadă cuminte, în fața geamului mic, cu o dechizătură și mai mică, zâmbesc frumos, m-aplec și-mi spun doleanțele. De obicei, persoana din spatele geamului empatizează cu mine, cu tremurul din vocea mea, și-mi rezolvă mai mult sau mai puțin problemele.

Image

În problema asta mai intră și zbuciumata viața mea de om mare, cu loc de muncă, fără loc de muncă, în căuare, în așteptare. Odată facultatea terminată, am fost constantă, vreau să schimb lumea-n bine, vreau să învăț de la oamenii din jurul meu, vreau să zâmbesc și vreau să-i fac pe alții să zâmbească. Vreau să cunosc, să învăț să experimentez și să dau mai departe. Cum râdea un prieten de mine, pe acorduri de muzică rock, la o bere: Tu și Miss Univers, când îmi explicam veselă pledoaria. Constant, mi-am luat-o în freză, constant întâmplări cam dora m-au făcut să mă șterg de noroiul de pe față și s-o iau, veselă, de la capăt, viața-i scurtă, hai mai bine să fac mișto de ea, la un moment dat tot o să mi se supună.

Interviuri suprarealiste, cu 30 de oameni într-o cameră, ținuți acolo până la sosirea comisiei de evaluare, teste serioase sau nu, construcții de castele din ziare pentru a evalua munca în echipă, întrebări de unde te vezi peste 10 ani, trecute sau nu cu bine, m-au adus în puncte descrescătoare, de unde puteam numai să cresc iar la loc, ca apoi să intervină iar fatalul cam dora.

Locuri de muncă de unde am învățat și am vrut mai mult, coloană vertebrală care-i de-a dreptul țeapănă, manageri care se descălțau, puneau mâinile pe burtă și-mi explicau frumos cum stă treaba, proiecte din fonduri europene îngropate în hârtii, bani dispăruți în gaura neagră a statului, toate astea sunt lucruri care m-au educat mai mult sau mai puțin să caut cu îndârjire: trebuie să fie ceva mai bun.

Voluntariat cât cuprinde, seri lungi de muncă, mi-au adăugat la CV lucruri care mă ajută sau nu. Cu încăpățânare m-am agățat de idealuri și-am dat din nou cu fundul de pământ. Din motivul acesta, când mă așez pe undeva, am mare grijă. Prefer o traistă-n spate și un drum înainte decât o bancă-n mijloc de poiană.

Și-așa ne întoarcem la ghișeu. Povesteam mai odinioară că m-am apucat de Bridge. Ca să ader la club, îmi trebuia o adeverință de la medicul de familie. Care medic nu prea vroia a mi-o da, fiindcă contribuțiile la stat nu-mi erau acoperite.

Și uite așa, cu traista-n băț, m-am dus morcovită, la Casa de Sănătate, să văd cum stă situațiunea. În prima zi, am ajuns timidă la 14:55. Programul, terminându-se la 15:00 fix, am fost scoasă brutal pe ușă de Cerberul ce aștepta vigilent să nimciească pe oricine îi stătea în calea fericirii. A doua zi, deja cu experiență, îmi fac simțită prezența mai repede. Cerberul țipă, mă ceartă, că de ce, că cum. Că doamnă Cerberă, că credeți că eu sunt fericită? Că eu mi-am căutat-o? Lăsați, doamnă, că știu eu. A lehamite mă anunță că am enorm de mult de plătit dacă vreau s-ajung la zi și că s-o las în pace. O integramă îi ieșea timid de sub dosar. Integramă ce se cerea dezlegată.

Nu mă las, și eu vreau dezlegare la Clubul de Bridge. Haidați doamnă, un calcul, aproximativ. Păi, n-aveți atâția bani, spune Cerbera sec. După lacrimi fierbinți și pumni în piept, ajungem la o sumă, aproximativă. N-am atâția bani, înghit în sec, mă rog să n-am nevoie niciodată de blestemata de asigurare la sănătate și părăsesc încăperea prin ușile infernului.

Dar eu nu-s niciodată singură. De acasă se trag sfori, se află suma reală ce trebuie plătită, muuult mai mică decât cea declarată de Cerberă, și iarăși sunt la zi. Porțile Bridge-ului îmi sunt deschise: Aleluia!

Că nervii mi-s tociți, mai puțin important. Că birocrația e cum e, mai degrabă nu e, un pic mai important. Că alții n-au sfori să și le lege, cel mai important. Mi-am amintit iarăși că am nevoie de cam dore, întâmplări zic, să nu uit de ce sunt eu pe aici. Cam care mi-e rostul. Așa că dau frumos cu fundul de pământ, îmi strâng traista împrăștiată cum pot, și-o iau din loc.

Sunt liberă, în căutare de loc de muncă ideal, am sfori legate de mâini și de picioare, de care tot eu trag, și-un zâmbet tâmp pe față: Eu și Miss Univers. Bineînțeles că la pantalonii de piele nu renunț, acum caut și-o pereche de ghete strașnice, din acelea cu ținte și crampoane. Poate-oi sta cumva locului.

Advertisements

4 responses to “Cam așa, cam Dora, cum bine spunea un prieten, când eu îmi beam ceaiul

  1. Iulia Kelt says:

    Corect. cu bocanci dintr-ăia ai stabilitate și pășești așiderea spre Bridge, dar și spre noi aventuri. 🙂

  2. doraghecenco says:

    Ok, you will be my Wingman!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: