Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

Final Countdown

on June 13, 2012

Ca să-mi creez o stare de calm, ca să nu mă agit, am învățat să număr în gând cât îmi ia să ajung dintr-un punct în altul, de câte ori trebuie să fac un lucru ca să fiu mulțumită, de câte ori să las telefonul să sune până să răspund. Numărătoarea asta mi se trage de mică: aveam o mașină veche AlbaLux și, de câte ori făceam baie, până terminam, formam în minte cât mai multe cuvinte cu literele respective, număram cuvintele, iar când epuizam inspirația, baia trebuia să fie terminată. Asta fiindcă îmi era frică de apă.

Acum știu că trebuie să scutur cuvertura de exact 9 ori, până la 10 înseamnă că mă dau jos din pat, de 3 ori mă gândesc la același lucru înainte să adorm. Exemplele pot condinua, dar n-aș vrea să fiu socotită drept plecată de acasă, așa că mă opresc aici. Numerele pentru mine limitează timpul, dacă pot calcula matematic de câte secunde am nevoie ca să fac un lucru, liniștea și pacea mă domină. Și atunci Dora calmă e o bucurie pentru cei din jur.

Așa că, TIFF în 10 pași:

1. Ziua 1, ploaie, frig, ba foarte frig, deschidere, multe pături, prieteni. Filmul lui Tudor Giurgiu, Despre oameni și melci: desigur că subiectul e foarte amuzant, munctorii anului 1992, din Muscel, de la Fabrica Aro, merg la București să doneze spermă pentru a-și salva fabrica și locul de muncă. Amuzant, dar dulce-amar, că în România așa stă treabă, că muncitoru e veșnic fraierit de patron, care e un mitic între două vârste, frustrat, cu două amante și lanț gros de aur la gât. Am rămas cu două lucruri:

a. Scena de vis din barul orașului, unde fiul francezului care dorea să cumpere fabrica, îi cântă secretarei fabricii, a.k.a. amanta miticului, dar și a unui muncitor, Manulea a lui Julio Iglesias:

b. A doua tema muzicală a filmului, Bolero, Bolero învățat de copii la școală să-i distreze pe francezi, Bolero în fișa muncitorului jucat de Andi Vasluianu, să impresioneze clinica unde se dona spermă, fiindcă acolo erau acceptați numai oamenii cu un background intelectual serios, Bolero când muncitorii culeg melci, Bolero și Bolero.

Totul s-a terminat pentru mine la o bere, în Bulgakov, fredonând Manuela și gândindu-ma la mama, pe a cărei prietenă cea mai bune din facultate o chema Manuela. Cu care făcea mari nebunii și giumblușcării în facultate.

2. Ziua 2 cu Zero Killed, un documentar despre mulți prieteni ai regizorului, întrebați despre cum ar ucide ei o persoană și, apoi, filmați un număr de ani mai târziu, despre cum s-au simțit ei punându-și fantezia în practică. Mi-a plăcut de Michele Cavaliere și cam atât.  După Zero Killed, doi covrigi și o țigară, și groaznicul Măștile, pe care nu l-aș recomanda nimănui, niciodată. Eu m-am ridicat și am plecat frumușel, blonda sexy, de visează să fie mare actriță și ajunge la o școală de actorie, unde metoda de învățare e folosirea drogurilor și a torturii pentru intrarea actorului în personaj, nu-s de mine. Berea în General, unde o prietenă mi-a explicat asemănarea dintre fotbal și poezie, a fost pentru mine un răsfăț.

3. Ziua 3 a fost clar pentru mine Crimele din Snowtown. Dacă vreodată mi-am imaginat cum arată răutatea în starea ei pură, n-aș fi putut s-o fac la fel de bine cum o face regizorul Justin Kurzel în acest film. Despre cel mai mare criminal în serie din Australia s-au scris multe. Că Australia e țara unde se găsesc cei mai mulți foști, actuali, viitori infractori și criminali o știe toată lumea. Eu m-am așezat confrotabil în scaun, am empatizat cu criminalul, mi s-a băgat treptat sub piele, după care a început să mă mănânce dinăuntru în afară.

Au urmat David  și Teddy Bear, cu un drum lung pe jos până acasă, senzația de gol din stomac de la Crimele din Snowtown.

4. Ziua 4 a fost Clip un film cu și despre tineri, tineri care se filmează, fax, sex, beau și se droghează. Eu cu cam cu atât am rămas din el, așa că nu mă pronunț. Înainte a fost Simbolul, un film pe care îl iubești sau îl urăști. Eu, norocoasă, m-am nimerit printre cei care l-au iubit. Am râs până la lacrimi de omul prizonier în încaperea albă, unde, dacă apăsa faluși de îngerași, ceva se întâmpla. Ca-n desenele animate la care mă uitam când eram mică, omul era pus la diverse încercări, la care eșua lamentabil.

5. Ziua 5 a fost clar Parada, văzut sub umbrelă, în aer liber.  Despre prima paradă gay din Serbia. Despre un gangster homofob cu o viitoare nevastă care folosea pantofii Cavalli drept arme, despre cățelul lor Zăhărel. Despre cum ajung ei să apere parada. Un film deștept, care se pune în pielea homofobilor, și face un film pentru aceștia, să le arate un pic din lumea gay. Un film activist fără să pice în clișee. După, bere cu prieteni și Dora care l-a zărit pe Cristian Lupșa. Că Dora așa și-ar dori să scrie când se face mare, dacă va fi vreodată cazul.

6. Ziua 6 cu Chapiteau Show, trei ore jumătate de Rusie în toată splendoarea și Iron Sky, comedie despre naziști și the dark side of the moon, care mie nu mi-a spus prea multe. După, în schimb, situația s-a cam schimbat: concert Laibach la Conti, conert și bere, rock și scuturat de plete, senzația de dulce și lumea e a mea.

7. Ziua 7  cu Mircea Cantor, uite și români talentați, uite că nu-i știe mai nimeni la noi, uite că mi-ar plăcea un film despre el.

Portet de noapte și un viol și cum îl pedepsești pe violator dacă el e polițist și legea nu-l înhață.

Hasta la Vista despre trei tineri cu dizabilități care merg să-și piardă virginitatea la un bordel din Spania. Bazat pe fapte reale, film pentru care ar trebui să se născocească un adjectiv similar cu dulce-amar, te face să râzi și să plângi, în același timp. La sfârșitul filmului, doi dintre actori, tineri și frumoși, povestesc despre cum a fost pentru ei să intre în pielea personajelor. Două luni au mers cu scaunul cu rotile și cel mai tare i-a deranjat că au fost priviți cu milă de alții. Despre milă aș scrie un post separat, mă enervează la culme cuvântul ăsta, care te face pe tine, posesor de milă, să te simți mai bine, iar pe el, primitor de milă, să se simtă ultimul om din lumea asta.

8. Ziua 8 a fost Schimbul, dacă vreodată ai curajul să te desprinzi de tine și să vezi cum îți arată viața văzută din afară, atunci trebuie să-l vezi.

9. Ziua 9 a fost Kiddo, primul film interactiv din România. Am avut două bețișoare: unul albastru și unul roșu, și cu ele am decis ce se va întâmpla cu personajul. Bine, că nu eu, că majoritatea. Filmat extraordinar de bine, momentan în faza incipientă, urmând ca la anul să fie marea lansare, Kiddo înceracă să te responsabilizeze pentru alegerile pe care le faci.

Tabu, literatură în iamgini, dulceag ca o noapte de vară, m-a făcut să visez pentru a nu știu câta oară la cărți. Portugalia și peisaje extraordinare, o poveste de dragoste, o seară de vis și boemie.

10. Ziua 10 a fost Donoma, religie, profesoară care-l seduce pe elevul rebel, elev rebel care-0 seduce pe o copiliță care-și crește sora bolnavă de leucemie. O fotografă care scoate din relații conversațiile care o ucid, un negru pe care-l cunoaște la metrou, tocmai dat afară de prietena lui, tot fotografă. Relații, personaje, cauzalitate.

Tiranozaur care m-a lovit în stomac, o dramă despre singurătate, nefericire, abuz și violență, despre bunătatea care există sub orice formă și în orice formă, dacă ai ochi să o vezi.

Număr liniștită de la 10 înapoi la 1, iau aer în piept și mă trezesc. Filmele mă fac mai bună, mai liniștită, mai înțeleaptă. Le iubesc cu fiecare suflu, mă liniștesc, mă transpun în altă lume, mă fac să visez. Odată numărătoarea terminată, știu că totul e în regulă, pot să trec la etapa următoare.

Advertisements

4 responses to “Final Countdown

  1. […] Dora și Laura – Miniștrii Drepturilor Animalelor […]

  2. rusoaica says:

    well, interesanta chestia ta cu cifrele 🙂 asta spusa din partea unei persoane ce uraste matematica, dar se tot impiedica la orice pas de ea. Cat despre filme, mersi de idei, tot nu stiam ce pot viziona zilele astea 🙂

  3. […] – Niciun film n-are cum să se compare cu cele de la TIFF! Decretă Dora. […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: