Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

Cărămidă nouă pentru casă mai veche

on July 3, 2012

Există multe fete ciudate pe lumea asta. Cunoșteam una, bună de tot, făcea masaj erotic, era frumoasă, mă-nțelegi, n-avea ea prea multe în cap, c-am scos-o la restaurant și nu m-am uitat la ce comandăm. La prețuri zic. Un tânăr agitat, c-un tricou negru îmi explică prin oglinda retrovizoare. Am luat salate și drăcii din astea și la urmă a vrut să plătească ea. M-am făcut roșu de nervi, am insistat și am insistat, dar ea pe-a ei. Curba bruscă, stomacul la gură și aflu c-a lăsat-o să plătească. Era isterică rău, mai tare mă făceam de râs dacă-i explicam c-așa ceva nu se face. Și a lăsat bani ficși, până la virgulă. Semafor. Zâmbet complice. Am vrut să pun bacșișul și ne-am certat. Îți dai seama că ea din asta trăiește la salonul ăla al ei și la alții nu dă nimic. Uite cum strigă după noi, să oprim mașina, fluieră, o fac pe stăpânii. Știrbei Vodă. Am ajuns la destinație. Răsuflu ușurată. Bacșișul rămâne la el.

Bucureștiul e plin de taxiuri, fiecare mașină cu povestea ei. Punctul culminant e de fiecare dată modul în care flutură cineva din mână sau fluieră sau face cine știe ce și se așteaptă ca taxiul să oprească. Dacă nu-i lungă cursa, privirea șoferului te sfredelește până în ceafă. Dacă e după o anumită oră comanda, în zona unde a fost un concert rock, cursa se negociază. La sânge.

Dacă nu vrei să iei mașina, nu știi Bucureștiul, te sui într-un tramvai, c-acolo a urcat puhoiul, să zicem Tramvaiul 41. Și puii de roackeri cântă Un elefant se legăna. Și ajungi pe strada Virtuții, în Militari și de acolo iei iar taxiul, s-ajungi în centru. Și povestea se repetă. Ocheade, evaluare, glume, să vedem cât te ține.

Măsurată din cap până în picioare m-am simțit și eu, în toate cursele mele nocturne, de către șoferi cu tricouri negre sau cu lanțuri groase sau desculți, c-afară e prea cald. Se făcea c-am plecat într-o seară, la vagonul de dormit, să scutur nervii și să mângâi inima la festival de muzici grele. În cutiuța de șase paturi, am așteptat răbdătoare să se așeze oamenii, să-și spună povestea și să închidă lumina. Știam că o să vad Soulfly și Machine Head și Godsmack și nu prea mai conta.

Surpriza numărul 1 a fost că Godsmack au anulat toate concertele, prin urmare, ochii mei n-o să vadă ochii lor.

Surpriza numărul 2 a fost că primele concerte începeau în miezul zilei, pe o căldură de să se simtă toții metaliștii împielițați mai ceva ca-n cazanul cu smoală.

Surpriza numărul 3 a fost că, la intrare la fest, te verificau și-n pachetul de țigări. Și n-aveai voie să intri c-o tabacheră roz, c-o rățușcă: armă albă.

Surpiza numărul 4 a fost praful infernal, ce-ți intra în piele, și mizeria dezolantă de la locul faptei.

Surpriza numărul 5 – în prima seară, la concertele românești, era mai multă îngăduință, doar-doar o veni mai multă lume.

Prețurile umflate și sonorizarea proastă și agresivitatea inutilă erau deja obișnuințe. Că  mai servisem concerte și înainte.

Frumoase au fost pentru mine librăriile și anitcariatele – am achiziționat cărți cu furie, și Muzeul Țăranului Român, un loc unde aș fi putut sta o săptămână și unde m-am simțit izbită până-n fundul sufletului de inscripții simple, Cărămidă nouă, dă Doamne să plouă, de descântece și rețete, de cruci de lemn și icoane, de vorbe care te-ntorc la rădăcini, și-ți usucă toată seva, doar-doar ai ști să trăiești în prezent, să înveți din trecut și să-l dai încolo de viitor. Două pisici tacticoase, iarbă verde și liniște, și Dora era ca nouă.

Dacă mai adaug la toate astea și serile calde, c-o poveste și un surâs, o să-mi dau seama, c-un zâmbet tâmp în colțul gurii, că November Rain cântat pe scenă, November Rain – balada cea mai revendicată la chefurile din toate timpurile, fiindcă durează cel mai mult și este timp de-o șoaptă-n podul palmei și un sărut pe vise, m-a transformat în dans pe note și-n cheia sol pe suflet.

Și cât de pornită aș fi fost că nu vreau să stau în praf și să mă-nghesui în mulțime, trei zile de concert au fost pentru mine ca un descântec.

Doi ochi răi ti-o strâcat,
Și nouă sfinți te-o vindecat;
Doi ochi răi ti-o strâcat
Și opt sfinți te-o vindecat

Advertisements

One response to “Cărămidă nouă pentru casă mai veche

  1. Laura says:

    Curat descantec a fost:) Multumesc!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: