Dora 's WonderNotLand

Wondering about life.

Camdorele atacă în fapt de seară

on August 1, 2012

Uneori, lucrurile vin peste tine şi nu apuci să-ţi dai seama când te-ai acomodat cu ele. Ţi-e bine aşa şi nu te-ai fi gândit niciodată că simpla lor absenţă ţi-ar putea da viaţa peste cap. Ţin minte că, odată, un prieten m-a provocat să-mi pun viaţa într-o valiză, să iau valiza în spinare, şi să pornesc frumuşel la drum. În valiza mea de atunci încăpeau mult prea multe: vreo 20 de cărţi, nişte reviste, vreo 3 rochii, 5 perechi de jeanşi, multe cămăşi, neapărat pantofi, să nu uităm de genţi, parfumul preferat, perna fără de care nu pot închide ochii noaptea, decât dacă o îndes bine peste cap, nişte mailuri printate cu parfum de prieten drag, stai, că nu mă pot duce niciunde fără tricoul cu Jimmy, şi lista mea se tot extindea. Şi când am trecut la lista pisoiului, treaba s-a complicat. Căci nu pot lua Domnul Pisoi fără litieră, nisip, hamac, jucării, ansamblu de tocat gheruţe şi bolurile de mâncare. Acest simplu exerciţiu m-a făcut să-mi dau seama ce fiinţă materială sunt.

Şi săptămânile ăstea ce-au trecut m-au făcut să conştientizez că şi materialul ăsta e relativ. Se făcea c-aveam norocul să trec prin 14 zile Camdore, cu întâmplări vrute şi nemaivăzute, la finalul cărora poţi s-ajungi să declari că, dacă nici asta nu te doboară, hai mai bine să mai bei o bere.

Mi-a plăcut condusul mult de tot. Şi-am povestit cum ultima, prima şi singura mea şansă de şofat a fost în 23 iulie. Luat ore de condus în prealabil, plâns şi tremurat, că după opt luni de pauză nu mai poţi controla maşina, discuţii nocturne în care invocam lipsa mea de aplecare către tehnic şi faptul că niciodată n-am făcut ceva practic, doar am stat şi-am visat cu capul în nori, lecţii gratis de şofat, pentru că oricine se înduioşează la doi ochi mari şi umezi, mă rog, am aflat că nu oricine, dar la majoritatea merge, toate ăstea s-au înşiruit frumos pe lanţul făr-de-care n-aş mai pleca niciunde. Şi-un examen picat de toată frumuseţea, nu fiindcă am avut examinator nervos, nu fiindcă am avut emoţii, ci fiindcă n-am zărit un Stop şi frâna pusă brusc ce mi-a reamintit că nori sunt prea sus şi capul meu trebuie să stea mai jos, m-a trimis urgent în rândul pietonilor. Şi uite că mai trebuie să fac şcoala o dată.

Mi-am dorit job nou, la privat, să mă apere oricine de ONG-uri sau de lucru la stat sau de orice altceva unde visele ajung să se răstoarne şi realitatea să ţi se proiecteze în picioare şi picioarele să-ţi atârne grele şi tu să dai cu sufletul de fundul pământului. Şi l-am primit, numai că de pe o zi pe alta. Şi fatalele Camdore, datorită sau din cauza faptului, nu-s sigură, c-ai fost chemată cu laptopul la birou, că echipa nu-i încă făcută şi e nevoie de ajutor, şi nu-s suficiente calculatoare, ei, fatalele Camdore te-au făcut să-ţi pui laptopul în spate şi lângă el un iart şi iaurtul să se verse peste maşinărie, în plină staţie. Şi la 9 dimineaţa să apari cu dâra albă după tine, cu aparatul şiroind şi el şi s-aştepţi să râdă lumea, ceva să se întâmple. Ei bine, ai pus aparatul la uscat şi ai avut noroc că un calculator e liber şi-ai lucrat acolo. Şi-ai dus laptopul în service, şi ai avut noroc că merge, pe-o sumă modestă, şi-ai făcut rost de-un Windows, că după orice eşec, ceva trebuie reinstalat, şi-ai observat că nu merg tastele, simţul tactil se supără când îl bruschezi aşa, mai bine să nu-l gâdili. Şi în toi de noapte ai primit un laptop de la un prieten, fiindcă prietenii la nevoie se cunosc, şi-ai putut lucra. Şi a doua zi ai dus laptopul iar în service şi reparatorul de butoane şi-a mişcat un şurub şi totul a fost ca înainte.

Şi între timp ţi s-a stricat rezervorul din baie, nu cel ce alimentează insomnii, că cel ce face lucrurile să meargă şi administratorul, cel care ştie când ieşi, când vii şi când respiri ţi-a recomandat un instalator. Şi instalatorul a venit după zile lungi de absenţă a apei, că apa chiar e lichid vital, şi ţi-a reparat disfuncţionalitatea. Şi uite aşa ai constatat că eşti o fiinţă materială, că simpla absenţă a unui obiect poate să-ţi transforme viaţa într-un chin şi că nu-i ca într-o clepsidră să se întoarcă lucrurile cu susul în jos şi să-ţi fie iar totul bine, ca într-o imagine reflectată în oglindă, fiindcă nu-i Ţara Minunilor peste tot, fir-ar ea să fie de Camdoră.

Şi în valiza mea de acum încap numai nişte mailuri, printate bine în suflet, vreo două-trei sentimente şi-o To Do List în situaţii Camdore:

1. Să te înarmezi cu un zâmbet, fie ce-a fi

2. Să iubeşti un ideal, fie el unde-a fi

3. Să bei o bere, că mai rău sigur ar putea fi.

Că de n-ar fi, nu s-ar povesti.

Advertisements

One response to “Camdorele atacă în fapt de seară

  1. Salut Foarte tare, dar nu pot plec de pe site, fara sa las si eu un comment 🙂 Avem si noi o companie care se ocupa in mod special cu repararea de calculatoare. Oferim servicii profesionale la preturi acceptabile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: